Reglementarea se regăseşte în noile norme metodologice de aplicare a Codului fiscal
Ministerul Finanţelor Publice a modificat şi normele metodologice de aplicare a noului Cod fiscal, schimbările extinzându-se şi asupra legii societăţilor comerciale. O prevedere importantă şi interesantă din noul act normativ se referă la definiţia sediului permament al unei societăţi comerciale. Până la promulgarea noilor norme acesta ridica serioase probleme în practica obişnuită, în special în ceea ce priveşte comerţul electronic, un domeniu aflat în plină expansiune.
Noile norme surprind prin extensii şi interpretări deosebit de interesante. Spre exemplu, dacă un client decide să „posteze” un angajat la un furnizor, pentru a urmări realizarea produselor ce-i sunt destinate, biroul acestuia poate fi considerat sediu permanent al clientului! Mai mult, un realizator de amenajări interioare care lucrează la un imobil o perioadă suficient de îndelungată poate să afirme că îşi are sediul în locaţia respectivă!
Altă curiozitate a actului normativ se referă la comerţul electronic. În cazul în care un agent economic postează un calculator la o altă firmă, cu acordul acesteia, evident, îşi poate declara ca sediu permanent respectiva locaţie. Şi aceasta chiar în condiţiile în care pe computerul respectiv nu lucrează nici un operator, el îndeplinind un rol de server. Pentru a se stabili dacă activitatea unei societăţi este desfaşurată integral sau parţial printr-un server, noile reglementări prevăd efectuarea unei analize caz cu caz.
Ministerul Finanţelor Publice a modificat şi normele metodologice de aplicare a noului Cod fiscal, modificări care au în vedere şi noile prevederi ale Legii nr. 31/90 a societăţilor comerciale, noua formă putand fi regăsită şi pe site-ul ministerului în cauză. Un capitol important din noul act normativ se referă la definiţia sediului permament al unei societăţi comerciale care, pană la promulgarea noilor norme, ridica serioase probleme în practica obişnuită, în special în ceea ce priveşte comerţul electronic care are ponderi din ce în ce mai mari.
În înţelesul noului Cod fiscal, sediul permanent este un loc în care se desfăşoară integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent, presupunand un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier etc. Şi deşi lucrurile par extrem de simple la prima vedere, noile norme surprind prin extensii şi interpretări deosebit de interesante.
Un caz special este cel al unui angajat al unei societăţi căruia i se permite, pe o perioadă lungă de timp, să utilizeze un birou în sediul unei alte societaţi pentru a asigura respectarea de către societatea din urmă a obligaţiilor asumate printr-un contract. Noile reglementări prevăd că în acest caz, angajatul desfăşoară activitaţi ale societăţii proprii, iar biroul aflat la dispoziţia sa în sediul celeilalte societăţi va constitui un sediu permanent al firmei al cărui angajat este. Un alt exemplu este cel al unui zugrav care, spre exemplu, timp de doi ani, petrece trei zile pe săptămână într-o mare clădire de birouri ce aparţine principalului lui client. Şi în acest caz, respectiva clădire de birouri constituie un sediu permanent al zugravului. Pe de altă parte, nu se poate vorbi de existenţa unui sediu permanent atunci când, spre exemplu, o societate doar instalează maşini destinate producţiei într-o clădire şi apoi le închiriază altor societaţi. Dar poate exista un sediu permanent atunci când societatea ce instalează maşinile se ocupă pe cont propriu şi de operarea acestora şi de întreţinerea lor. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când maşinile sunt operate şi întreţinute de un agent dependent al societăţii.
Prezenţa personalului nu este necesară
Aspecte deosebit de complexe le ridică comerţul electronic, reglementările referitoare la sediul permament al unei firme specializate în această activitate fiind deosebit de interesante, dar în cadrul de faţă ne vom limita doar la cele mai importante prevederi. Astfel, un computer dintr-o anumită locaţie poate constitui un sediu permanent doar dacă îndeplineşte condiţia de a fi fix. În cazul unui server, ceea ce este relevant nu este posibilitatea ca serverul să fie deplasat, ci dacă acesta este în realitate deplasat sau nu. Pentru ca un server să constituie un loc de activitate fix, el trebuie să fie amplasat într-un anumit loc pe o perioadă de timp suficientă pentru a fi considerat fix. Situaţia devine deosebit de complexă în acest ultim caz. Practic, pentru a se stabili dacă activitatea unei societăţi este desfaşurată integral sau parţial printr-un server, noile reglementări prevăd efectuarea unei analize caz cu caz, pentru a se putea stabili dacă datorită acestui echipament societatea are la dispoziţie facilităţi acolo unde sunt îndeplinite funcţiile de activitate ale societăţii.
Legea prevede şi faptul că şi atunci când o societate operează printr-un computer aflat într-o anumită locaţie, aceasta poate fi considerată sediu permanent, chiar dacă nu este necesară prezenţa nici unui angajat al societăţii în locaţia respectivă pentru a opera computerul, din cauză că „prezenţa personalului nu este necesară pentru a se considera că o societate îşi desfaşoară activităţile parţial sau total într-o locaţie, atunci când nu se impune prezenţa personalului pentru a desfaşura activităţi în acea locaţie”. Această concluzie se aplică comerţului electronic în aceeaşi masură în care se aplică şi altor activitaţi în care echipamentul funcţionează automat.
