Asocierea în participaţiune este un tip de contract special prin care două sau mai multe persoane fizice şi/sau juridice convin să creeze o asociere în care să contribuie cu anumite bunuri sau servicii în vederea exercitării în comun a unor activităţi comerciale, cu scopul de a împărţi profitul obţinut. Asocierea în participaţiune se constituie doar în baza contractului de asociere, nu creează o nouă entitate juridică drept pentru care aceasta nu beneficiază de personalitate sau patrimoniu propriu şi, în consecinţă, nu poate dobândi drepturi sau obligaţii proprii.
Contractul de asociere trebuie să cuprindă menţiuni obligatorii privind:
– părţile contractante – asociatul principal (administratorul) şi asociatul/asociaţi secundari (participanţi) care pot fi persoane fizice sau juridice. Asociatul principal, de regulă persoană juridică, răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţă de terţi, faţă de autorităţile publice, conduce evidenţa contabilă şi efectuează plăţile către bugete pentru obligaţiile asociaţiei;
– obiectul de activitate, sediul asociaţiei şi contribuţia asociaţilor care le dă dreptul de participare la distribuirea profitului realizat de asociere. Contribuţia poate fi în bani sau în natură (bunuri mobile, imobile, licenţe, know-how). Bunurile aportate nu formează patrimoniul societăţii ci rămân în proprietatea asociaţilor deoarece prin asociere nu s-a creat o entitate juridică;
– cota de participare, modul de repartizare a profitului sau pierderii;
– condiţiile de încetare a asocierii.
Într-o asociere fără personalitate juridică între două sau mai multe persoane juridice, veniturile şi cheltuielile înregistrate se atribuie fiecărui asociat, corespunzător cotei de participare din asociere. Într-o asociere fără personalitate juridică cu o persoană juridică străină şi/sau cu persoane fizice nerezidente, precum şi cu persoane fizice române, persoana juridică română trebuie să îndeplinească obligaţiile ce îi revin fiecărui asociat.
Asociatul principal are următoarele obligaţii, în cadrul asocierii:
– să asigure organizarea şi conducerea evidenţelor contabile, să determine venitul net/pierderea obţinut/obţinută în cadrul asociaţiei, precum şi distribuirea venitului net/pierderii pe asociaţi, să depună o declaraţie privind veniturile şi cheltuielile estimate, la termenele stabilite, la organul fiscal la care asociaţia este înregistrată în evidenţa fiscală, să înregistreze contractul de asociere, precum şi orice modificare a acestuia la organul fiscal la care asociaţia este înregistrată în evidenţa fiscală, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia, să reprezinte asociaţia în verificările efectuate de organele fiscale, să răspundă la toate solicitările organelor fiscale, atât cele privind asociaţia, cât şi cele privind asociaţii, legate de activitatea desfăşurată de asociaţie, să emită facturi, bonuri fiscale şi orice alte documente justificative pentru evidenţierea şi înregistrarea veniturilor asocierii, să efectueze plata către bugetele de stat pentru impozitele şi taxele pe care asociaţia le datorează, să completeze Registrul pentru evidenţa aportului şi rezultatului distribuit, alte obligaţii ce decurg din aplicarea Titlului III din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Asociaţii secundari au următoarele obligaţii în cadrul asocierii:
– obligaţia de a aporta bunuri pentru desfăşurarea în comun a activităţii în asociere, obligaţia de a respecta clauzele menţionate în contractul de asociere. Aceştia vor suporta eventualele pierderi rezultate din activitatea asocierii, chiar dacă întreaga operaţiune este efectuată de asociatul aparent, cu excepţia situaţiei în care asociatul principal a cauzat pierderile prin culpa sa.
Reglementări fiscale:
– a) Asocierea dintre o persoană fizică şi o microîntreprindere – În cazul asocierii dintre o persoană fizică şi o microîntreprindere, profitul/venitul cuvenit persoanei fizice determinat cu respectarea regulilor stabilite în Titlul IV „Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor” este asimilat în vederea impunerii la nivelul persoanei fizice, venitului din activităţi independente, din care se deduc contribuţiile obligatorii în vederea obţinerii venitului net. Impozitul datorat de o persoană fizică în urma obţinerii venitului dintr-o asociere cu o persoană juridică, trebuie calculat, reţinut şi virat prin reţinere la sursă de către persoana juridică, reprezentând plăţi anticipate din veniturile plătite – art. 52 alin. (1) lit. f) din Codul Fiscal. Impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte aplicând cota de impunere prevăzută pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor de 3% pentru anul 2009, la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere.
– b) Asocierea dintre o persoană fizică şi o persoană juridică plătitoare de impozit pe profit – Persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române plătitoare de impozit pe profit, sunt obligate la plata impozitului pe profit pentru veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate din aceste asocieri – art. 13 lit. e) din Codul Fiscal. Impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică responsabilă, prin aplicarea cotei de impozit de 16% asupra părţii din profiturile asocierii, care este atribuibilă fiecărui asociat.
– c) Reglementări fiscale referitoare la taxa pe valoarea adăugată – În cazul asocierilor în participaţiune sau al altor asocieri tratate drept asocieri în participaţiune potrivit prevederilor art. 127 alin. (10), Titlul VI „Taxa pe valoarea adăugată” din Codul Fiscal, drepturile şi obligaţiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile şi cheltuielile, potrivit contractului încheiat între părţi. Drepturile şi obligaţiile legale reprezintă, pe lângă altele dreptul de a exercita deducerea taxei pentru achiziţii conform prevederilor art. 145 – 147, indice 1, din Codul Fiscal, obligaţia de a emite facturi către beneficiar şi de a colecta taxa în cazul operaţiunilor taxabile. Aceste prevederi se aplică numai în situaţia în care asociatul care contabilizează veniturile şi cheltuielile (asociatul principal) efectuează achiziţiile asocierii pe numele său şi emite facturi în nume propriu către terţi pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii obţinute de asociere, urmând ca veniturile şi cheltuielile să fie atribuite fiecărui asociat corespunzător cotei de participare în asociere.
Dacă membrii asociaţiei acţionează în nume propriu faţă de terţi şi faţă de ceilalţi membri asociaţi, fiecare persoană va fi tratată drept o persoană impozabilă separată potrivit prevederilor art. 127 alin. (9) din Codul Fiscal şi pct. 79 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Obligaţia privind depunerea decontului de TVA revine asociatului care conduce contabilitatea asocierii. În decont se înscriu operaţiunile din desfăşurarea activităţii proprii şi operaţiunile din asociere. Facturile se emit pe numele societăţii care are calitatea de responsabil al asocierii. Jurnalul de vânzări şi de cumpărări se ţine separat pentru operaţiunile asocierii de către societatea responsabilă.
Asocierile în participaţiune au obligaţia să depună la organul fiscal competent, până la data de 15 martie a anului următor, declaraţii anuale de venit, conform modelului stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, care vor cuprinde şi distribuţia venitului net sau a pierderii pe asociaţi (OMF nr. 2.371/2007 pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare prevăzute la Titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare).
Contractul de asociere în participaţiune încetează potrivit regulilor generale prevăzute de Codul civil fără a interveni operaţiunea de lichidare. La încetarea contractului de asociere părţile îşi recapătă bunurile pe care fiecare asociat le-a adus ca aport. Contractul de asociere poate înceta la expirarea termenului stipulat, la îndeplinirea scopului propus, în cazul falimentului oricăruia dintre asociaţi sau prin acordul părţilor.
Baza legală: art. 252-256 – Cod comercial, art. 13 lit. e), art. 28, 86 şi 127 – Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 44/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, Ordinul ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 2.371/2007 pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare prevăzute la Titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
sursa (cu multumirile de rigoare) – finantevalcea.ro
