Imaginea fidelă, clară şi completă a patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatul exerciţiului este un obiectiv fundamental al auditării conturilor anuale, verificării şi certificării bilanţurilor. In acest sens, mai jos sunt explicate elementele pe care se sprijină noţiunea de imagine fidelă: regularitatea, sinceritatea şi cele 6 criterii ce trebuiesc îndeplinite de conturile anuale ale unei entităţi economice.
Conceptul de imagine fidelă
Noţiunea de imagine fidelă în audit nu este clar definită; de o manieră generală, însă, imaginea fidelă este un concept ce nu poate fi disociat de regularitatea şi sinceritatea contabilităţii.
REGULARITATEA presupune conformitate la regulile şi procedurile contabile, deci la principiile contabile general admise; reglementările contabile româneşti prevăd, de altfel, că pentru a da o imagine fidelă patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte norme şi principii contabile, cum sunt:
– principiul prudenţei: prudenţa presupune o apreciere rezonabilă a faptelor în scopul evitării riscului de a transfera în viitor incertitudini prezente susceptibile de a greva patri¬moniul şi rezultatele financiare ale întreprinderii. Potrivit acestui principiu, nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea ele¬mentelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior;
– principiul permanenţei metodelor – care conduce la continuitatea aplicării regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile;
– principiul continuităţii activităţii – potrivit căruia se presupune că unitatea patrimonială îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere sensibilă a activităţii;
– principiul independentei exerciţiului – care presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unităţii patrimoniale pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă;
– principiul intangibilitătii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu care trebuie să corespundă cu bilanţul de închi¬dere a exerciţiului precedent;
– principiul necompensării – potrivit căruia elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului, precum şi între veniturile şi cheltuielile din contul de rezultate.
SINCERITATEA presupune aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedurilor contabile, în funcţie de cunoaşterea pe care responsabilii conturilor trebuie să o aibă despre realitatea şi importanţa operaţiilor, evenimentelor şi situaţiilor din întreprindere.
Obiectivul auditării situaţiilor financiare este să permită audi¬torului să exprime o opinie conform căreia situaţiile financiare au fost stabilite, sub toate aspectele lor semnificative, în conformitate cu un sistem contabil de referinţă identificat.
Pentru a exprima această opinie, auditorul va folosi una din următoarele două formule, care sunt echivalente:
– „dau o imagine fidelă”;
– „prezintă în mod sincer, în toate aspectele lor semnifi¬cative”.
Deşi opinia auditorului întăreşte credibilitatea situaţiilor financiare, utilizatorul nu poate să deducă, din acestea, că ea oferă perenitatea sau gestionarea eficientă şi rentabilă a entităţii de către conducerea ei.
Criterii de apreciere a imaginii fidele
Pentru a putea să se pronunţe cu privire la imaginea fidelă, auditorul trebuie să se asigure că următoarele 6 criterii au fost respectate cu ocazia elaborării situaţiilor financiare:
– Exhaustivitatea (integralitatea): toate operaţiile care privesc întreprinderea sunt înregistrate în contabilitate. Termenul de „operaţii” cuprinde toate drepturile şi activele întreprinderii cât şi toate obligaţiile şi pasivele sale şi, de o manieră generală, orice eveniment sau decizie care antrenează o modificare a patrimoniului, situaţiei financiare sau rezultatului financiar al întreprinderii respective.
– Realitatea: criteriul realităţii operaţiilor presupune că toate elementele materiale din scripte corespund cu cele iden¬tificabile fizic şi că toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de cheltuieli reflectă valori reale şi nu fictive sau care nu privesc întreprinderea în cauză; altfel spus, toate informaţiile prezentate prin situaţiile financiare tre¬buie să poată fi justificate şi verificate.
– Corecta înregistrare în contabilitate si prezentare în situaţiile financiare a operaţiilor presupune că aceste operaţii trebuie:
– să fie contabilizate în perioada corespunzătoare, urmărindu-se deci respectarea independenţei exerciţiilor; criteriul perioadei corecte:
– să fie corect evaluate, adică sumele să fie bine determinate, aritmetic exacte, urmărindu-se respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare; deci criteriul corectei evaluari;
– sa fie contabilizate in conturile corespunzatoare; deci criteriul corectei imputarii;
– sa fie corect totalizate, centralizate, astfel incat sa li se asigure o prezentare in conturile anuale conforma cu regulile in vigoare; criteriul corectei prezentari in conturile anuale.
