Privind aplicarea dispoziţiilor Legii nr.32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu cele ale „Titlului ll-lmpozitul pe profit” din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal sunt aplicabile dispoziţiile art.21 alin.4 litera p din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, respectiv contribuabilii care efectuează sponsorizări si/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea si legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, daca sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiii:
a) sunt în limita a 3 la mie din cifra de afaceri;
b) nu depăşesc mai mult de 20%, din impozitul pe profit datorat.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin.(l) din Legea nr.32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările si completările ulterioare poate fi beneficiar al sponsorizării orice persoana juridica fara scop lucrativ, care desfăşoară în România sau urmează sa desfăşoare o activitate în domeniile:
– cultural,
– artistic,
– educativ,
– de învăţământ, stiinific – cercetare fundamentala si aplicata,
– umanitar,
– religios,
– filantropic,
– sportiv,
– al protecţiei drepturilor omului,
– medico-sanitar,
– de asistena si servicii sociale,
– de protecţia mediului,
– social si comunitar,
– de reprezentare a asociaţiilor profesionale,
– de întreţinere, restaurare, conservare si punere în valoare a monumentelor istorice;
De asemenea, subliniem faptul ca in Hotărârea Guvernului nr. 84/2005 pentru modificarea si completarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004 este prezentat si un exemplu privind scăderea din impozitul pe profit a sponsorizărilor.
Instituţiile publice nu pot face sponsorizări
Potrivit prevederilor art.3 din Legea nr. 3 2/1994 privind sponsorizarea, cu modificările si completările ulterioare, persoanele fizice sau juridice din România nu pot efectua activităţi de sponsorizare din surse obţinute de la buget.
De asemenea in conformitate cu prevederile art.14 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cheltuielile bugetare au destinaţie precisa si limitata, determinate de autorizările conţinute de legi specifice si in legile bugetare anuale. Nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevăzute la art.14 alin.(2) si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala. Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanţată si plătită daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
Astfel, din coroborarea prevederilor legale menţionate mai sus rezulta ca unităţile teritoriale ale trezoreriei statului, in calitate de instituţii publice finanţate de la bugetul de stat, nu pot efectua activităţi de sponsorizare.
Sursa – mfinante.ro
