Intrebare
Care este tratamentul TVA aferent alocarii costurilor intre sucursalele din diverse state membre UE ale unei companii multinationale? .
Raspuns
Prezentarea situatiei de fapt:
O companie multinationala cu sediul activitatii intr-un stat membru al U.E. detine sucursale in mai multe state membre UE. Aceste sucursale nu au personalitate juridica, nu sunt entitati de sine statatoare ci sunt parte din compania mama. Din punct de vedere al TVA, sucursalele sunt sedii fixe ce pot fi privite ca persoane impozabile in relatie cu tertii. Intelegem de asemenea ca, intre sucursalele din diverse state membre UE, se aloca costuri cu servicii de management, consultanta, procesare de date, costuri directe IT (salarii, taxe salariale, amortizare), ca urmare a faptului ca personalul IT deserveste prin activitatea sa toate sucursalele din celelalte state membre UE.
In acest context se solicita precizari referitoare la tratamentul din punct de vedere al TVA aferent alocarii costurilor intre sucursalele din diverse state membre UE ale companiei multinationale .
Tratamentul fiscal:
In ceea ce priveste regimul TVA aplicabil in cazul alocarii de costuri intre sucursalele din diverse state membre UE ale aceleiasi companii, consideram relevante urmatoarele considerente:
Potrivit art. 126 alin.(1) din Codul fiscal, din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata sunt operatiuni impozabile in Romania cele care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) operatiunile care, in sensul art. 128 – 130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, in sfera taxei, efectuate cu plata;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi in Romania, in conformitate cu prevederile art. 132 si 133;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 alin. (1), actionand ca atare;
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice prevazute la art. 127 alin. (2).
Prin urmare, una dintre conditiile care trebuie indeplinite pentru ca o anumita operatiune sa fie impozabila in sensul TVA este ca respectiva operatiune sa fie realizata de o persoana impozabila din punct de vedere al TVA.
Legislatia in domeniu, respectiv Legea nr. 31/1990 privind societatile, republicata, defineste sucursalele drept dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale.
NU UITATI SA DATI UN LIKE SI PAGINII NOASTRE DE
– CLICK AICI – SAU SA VA ABONATI LA NEWSLETTER – VEZI PARTEA DREAPTA LA SECTIUNEA „Aboneaza-te la insemnari”.
In ceea ce priveste legislatia in domeniul TVA, este considerata persoana impozabila potrivit art. 127 alin. (1) din Codul fiscal, orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin. (2) al aceluiasi articol, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati.
O alta conditie care trebuie indeplinita pentru ca o anumita operatiune sa fie cuprinsa in sfera de aplicare a TVA este aceea ca respectiva operatiune sa constituie sau sa fie asimilata cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, efectuata cu plata.
Conditia referitoare la „plata” este detaliata la pct. 2 alin. (2) din norme, implicand existenta unei legaturi directe intre operatiune si contrapartida obtinuta. Astfel, o operatiune este impozabila in conditiile in care aceasta operatiune aduce un avantaj clientului, iar contrapartida obtinuta, este aferenta avantajului primit, dupa cum urmeaza:
a) conditia referitoare la existenta unui avantaj pentru un client este indeplinita in cazul in care furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii se angajeaza sa furnizeze bunuri si/sau servicii determinabile persoanei ce efectueaza plata sau, in absenta platii, cand operatiunea a fost realizata pentru a permite stabilirea unui astfel de angajament. Aceasta conditie este compatibila cu faptul ca serviciile au fost colective, nu au fost masurabile cu exactitate sau au facut parte dintr-o obligatie legala;
b) conditia existentei unei legaturi intre operatiune si contrapartida obtinuta este indeplinita chiar daca pretul nu reflecta valoarea normala a operatiunii, respectiv ia forma unor cotizatii, bunuri sau servicii, reduceri de pret, sau nu este platit direct de beneficiar, ci de un tert.
De asemenea, pentru a stabili daca decontarea cheltuielilor intre sucursalele aceleiasi companii reprezinta o operatiune impozabila din punct de vedere al TVA, consideram relevanta si jurisprudenta europeana in materie, respectiv decizia data in cazul Curtii de Justitie a Uniunii Europene C-210/04 FCE Bank. Astfel, potrivit deciziei din acest caz, un sediu fix care nu reprezinta o entitate juridica distincta de societatea din care face parte, stabilit in alt stat membru, si catre care societatea mama presteaza servicii, nu trebuie tratat ca o persoana impozabila separata din cauza alocarii de catre aceasta a costurilor legate de serviciile respective.
Prin urmare, potrivit deciziei CJUE in cauza C-210/04 FCE Bank, alocarea cheltuielilor intre societatea mama si sucursala sa nu reprezinta o operatiune in sfera de aplicare a TVA, avand in vedere ca respectivele cheltuieli sunt aferente unor operatiuni realizate intre dezmembraminte fara personalitate juridica ale aceleiasi entitati economice, societatea mama si sucursala sa fiind una si aceeasi persoana juridica.
Fata de cele de mai sus, consideram ca, desi cauza C-210/04 FCE Bank se refera la alocari de costuri intre compania mama si sucursalele ei, rationamentul care rezulta din aceasta cauza este aplicabil si in cazul alocarii de costuri intre sucursalele din diferite diferite state membre UE ale aceleiasi companii. Prin urmare, alocarile de costuri intre sucursalele aceleiasi companii nu reprezinta operatiuni in sfera TVA, intrucat sucursalele nu reprezinta persoane impozabile distincte, fiind in fapt dezmembraminte fara personalitate juridica ale aceleiasi persoane juridice.
Baza legala – Legea nr 571 / 2003 articolul 127
Potrivit ANAF – Acesta nu reprezinta un act administrativ fiscal in sensul art. 41 din Codul de Procedura Fiscala sau un act administrativ de autoritate in sensul art. 1 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ si nu este opozabil tertilor.
