Regimul salariului din contractul individual de munca in raport cu salariul minim negociat pe unitate

Preluat cu acordul NUMERIS CONSULT SRL de la http://www.numeris.com.ro/salarii.htm

Conform art. 40 alin. 4 din CCM la nivel national pe anii 2007-2010 (Publicat in M.Of., partea. A V-a, nr. 5/29.01.2007, in vigoare de la data de 29.12.2006 – data inregistrarii la M.M.S.S.F., potrivit Legii nr. 130/1996) [denumit in continuare CCMUN],

“ (4) Salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007. ”

Prin urmare, de la data de 01.01.2007, salariul minim negociat este de 440 lei. Acest nivel trebuie respectat in toate contractele individuale de munca (cim), dat fiind ca CCMUN se aplica tuturor contractelor de munca, indiferent de angajator, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) din CCMUN, precum si art. 11 din Legea nr. 130/1996, republicata.

Dat fiind ca, la art. 40 alin. 1 din CCMUN se prevad anumiti coeficienti de ierarhizare, pe categorii de salariati si in raport cu pregatirea profesionala necesara ocuparii postului respectiv, si pentru ca in practica deja inspectoratele de munca si alte institutii au comunicat in mod cvasi-oficial si abstract obligativitatea acestor coeficienti de ierarhizare, trebuie facute unele precizari.

Astfel, coeficientii de ierarhizare se aplica diferentiat, pe categorii de salariati si in raport cu pregatirea profesionala necesara unui post sau altuia.

Dar, in plus si esential, coeficientii sunt obligatorii numai in unitatile (la angajatorii) unde s-a negociat un salariu minim pe unitate. Aceasta, deoarece art. 40 alin. 2 din CCMUN prevede clar ca “ (2) Coeficienţii de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.”.

Prin urmare, e fara dubiu ca au obligatia de a aplica acesti coeficienti minimi de ierarhizare numai unitatile (angajatorii) care au incheiat un contract colectiv de munca si au stabilit un salariu minim pe unitate.

Vom expune rationamentul acestei solutii:
bullet Cine este obligat sa incheie CCM la nivel de unitate? Niciun angajator.
bullet Cine e obligat sa negocieze CCM la nivel de unitate? Toti angajatorii care au cel putin 21 de salariati.
bullet Cine poate sa incheie negocieze si sa incheie CCM la nivel de unitate? Toti angajatorii, indiferent de numarul salariatilor.

Asadar, trebuie retinut ca doar negocierea este obligatorie anual, iar nu si incheierea unui CCM la nivel de unitate. Aceasta dispozitie respecta intocmai exigentele la nivel international [Organizatia Internationala a Muncii – Conventiile nr. 98(1949) si nr. 154 (1981)]. In lipsa unui CCM la nivel de unitate, se aplica CCMUN (daca nu exista si CCM la nivel de ramura – mai rar; pentru simplificare, admitem ca nu exista la nivel de ramura un CCM). CCMUN prevede anumite limite minime de la care partile pot deroga numai superior, in sensul de interes al salariatului.

Acolo unde CCMUN trimite la CCM negociat la nivel inferior (de regula, la nivel de unitate), acesta nu este aplicabil direct. A se vedea ca si in cazul sporurilor de vechime, al zilelor de concediu suplimentar, al contributiei salariatilor pentru tratamentele balneare si in alte situatii CCMUN trimite la CCM pe unitate, fara a se aplica direct daca nu exista un asemenea CCM !

Deci, daca CCMUN prevede posibilitatea sau chiar obligatia aplicarii unor prevederi, dar conditionat de cuprinderea lor in CCM pe unitate, atunci lipsa unui CCM pe unitate face inaplicabila dispozitia din CCMUN.

In aceasta situatie se gaseste si art. 40 alin.1, raportat la alin. 2 din CCMUN. Aceste texte se inteleg numai impreuna si trebuie respectate ca atare. Or, daca la nivel de unitate nu s-a incheiat un CCM, acest text [art. 40 alin. 1] din CCMUN nu se aplica, iar salariul minim pentru toti salariatii din unitatile unde nu exista CCM pe unitate este cel prevazut de CCMUN, adica de 440 lei/luna. Iar salariul minim de 440 de lei se aplica direct pentru ca CCMUN nu conditioneaza acesta aplicare de existenta unui CCM pe unitate, si in plus legea dispune aplicarea directa (art. 11 din Legea nr. 130/1996).

Faptul ca angajatorul cu cel putin 21 de salariati nu a incheiat un CCM la nivel de unitate tocmai datorita faptului ca nu a initiat negocierile (obligatia initierii negocierilor colective revine patronului-angajatorului), este un aspect care poate atrage cel mult o sanctiune contraventionala, daca fapta respectiva nu s-a prescris deja {Legea nr. 130/1996 – Art. 5. – Neîndeplinirea de către patron a obligaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (5) [(5) Iniţiativa negocierii aparţine patronului.] şi la art. 4 alin. (1) [(1) În termen de 15 zile de la data formulării cererii de către organizaţia sindicală sau de către reprezentanţii salariaţilor, patronul trebuie să convoace părţile în vederea negocierii contractului colectiv de muncă.] constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 3.000.000 lei şi 6.000.000 lei.}.

Insa, pentru ca legea nu obliga la incheierea CCM ci doar la negocierea colectiva, salariatii nu pot invoca incalcarea vreunui drept din cauza ca angajatorul nu a initiat negocierile, respectiv ca din aceasta ei nu pot beneficia de prevederile de trimitere din CCMUN.

Vazand toate acestea, rezulta cu limpezime ca CCMUN trimite la CCM, iar daca CCM nu exista, nici coeficientii in cauza nu se aplica.

Apoi, pentru ca la nivel de unitate e posibil ca CCM sa prevada un salariu minim negociat pe unitate de, sa zicem, 500 lei, atunci coeficientii trebuie raportati la aceasta suma, iar nu la 440 lei (salariul minim pe tara negociat, la momentul actual). Or, si din acest motiv practica inspectoratelor e nelegala, pentru ca cer ca salariul minim al celor cu studii superioare sa fie – uniform, fara distinctie dupa angajator – de 880 lei. Cand in mod legal ar fi fost sa verifice CCM (care se depune la directiile teritoriale de munca, solidaritate sociala si familie de pe raza sediului angajatorului) al angajatorului in cauza, pentru ca nu cumva salariul concret sa nu respecte coeficientii din CCMUN raportati la salariul de pe unitate. Concret, in exemplul cu salariul minim pe unitate de 500 lei, ar trebui ca salariatul de pe un post cu studii superioare de lunga durata sa aiba minim 1000 lei, iar nu 880 lei. Mai mult, in CCM se pot stabili coeficienti de ierarhizare mai mari decat cei din CCMUN, de pilda 3 pentru cei de pe posturi cu studii superioare de lunga durata, caz in care salariul minim ar trebui sa fie de minim 1500 lei in exemplul luat.

Deci, e evident ca nu se face o aplicare logica si corecta a legii si a CCMUN. Cu certitudine se va dovedi ca, la fel ca si cu atatea altele, aceasta maniera de abordare a legii constituie o scapare mare de administratie, in detrimentul contribuabililor.

Sigur ca, prin aceasta explicitare, se ajunge la o solutie care nu beneficiaza salariatului, dar central aici e sa se respecte legea si, oricum, sa nu se dezavantajeze neintemeiat angajatorii. Iar inspectoratele – sub umbrela apararii drepturilor salariatilor – cer mai mult de la angajatori. Preferabil e ca angajatorii care nu au un CCM la nivel de unitate valabil la data incheierii unui cim, sa ceara ITM sa inregistreze contractul respectiv cu salariul minim de 440 lei, indiferent de studii si categorii. ITM ar trebui sa dea un raspuns scris, intemeiat legal.

Si mai bine ar fi ca, odata cu prezentarea cim pentru inregistrare, sa se prezinte si o adresa oficiala a societatii, in sensul celor din prezenta, pe care sa o inregistreze in asteptarea unui raspuns legal (solutionare in termen de 30 de zile de la depunere).

In fine, dar nu in cele din urma, mai trebuie notat ca CCMUN actual nu este primul care prevede asemenea coeficienti. Si CCMUN din 2005-2006, din 2003, din 2002-2003 s.a. (art. 39 din aceste CCMUN) prevedeau coeficienti de ierarhizare de pana la 1,5, toate incluzand conditia conventiei la nivel de unitate pentru aplicarea acestor coeficienti. Cu siguranta pana acum s-a aplicat corect CCMUN, si doar acum asistam la un derapaj de sistem, probabil pe fondul aderarii la UE, care impune cu necesitate respectarea legii. Dar astfel nu se face decat sa se incalce si textul CCMUN, dar si autonomia angajatorului in zona in care legea nu impune anumite obligatii, ci doar face trimiteri la raportul particular de drept (aici, la raportul colectiv la nivel de unitate). Or, in aceasta materie, exista doar doua obligatii:

1. respectarea drepturilor deja negociate prin CCMUN, nominalizate ca atare fara vreo trimitere la alte CCM;

2. respectarea obligatiei de initiere a negocierilor colective.

In rest, angajatorii sunt beneficiarii principiului consensualitatii si ai celorlalte reguli de drept comun.

Valeriu ZANFIR, jurist, Business Advice & Solutions S.R.L.

„Preluat cu acordul NUMERIS CONSULT SRL de la http://www.numeris.com.ro/salarii.htm„