vanzare marfuri sub pret

La vanzarea de marfuri sub pretul de achizitie, trebuie colectata taxa pe valoarea adaugata? Cheltuiala cu marfa este nedeductibila?
Articol de Lia Secareanu, sef departament consultanta financiara si audit, Contexpert Consulting

Deoarece vanzarea in pierdere nu este considerata livrare de bunuri si nu se face nici o referire in Codul fiscal sau in Normele metodologice de aplicare ale acestuia la faptul ca trebuie recalculata taxa pe valoare adaugata dedusa initial, asa cum se intampla in Hotararea nr. 401 din 19/05/ 2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonantei de urgenta nr. 17 din 14/03/ 2000 privind taxa pe valoarea adaugata, nu mai trebuie sa se colecteze taxa pe valoarea adaugata pentru diferenta neacoperita de pretul de vanzare.

Din punctul de vedere al impozitului pe profit, conform Codului fiscal si Normelor metodologice, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile. Nu este conditionat in nici un fel ca venitul sa fie mai mare decat cheltuiala. Cum cheltuiala cu marfa vanduta este o cheltuiala aferenta veniturilor impozabile, rezulta ca aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit. La vanzarea marfurilor sub pretul de cost, trebuie avute in vedere insa prevederile Ordonantei nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, potrivit carora este interzis oricarui comerciant sa ofere sau sa vanda produse in pierdere, cu exceptia anumitor situatii, precum si in cazul produselor aflate in pachete de servicii. Prin vanzare in pierdere, in sensul acestei ordonante, se intelege orice vanzare la un pret egal sau inferior costului de achizitie, astfel cum acesta este definit in reglementarile legale in vigoare.

Exceptiile de la aceasta regula sunt:

– vanzari de lichidare;
– vanzari de soldare;
– vanzari efectuate in structuri de vanzare denumite magazin de fabrica sau depozit de fabrica;
– vanzari ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, dupa ce evenimentul a trecut si este evident ca produsele respective nu mai pot fi vandute in conditii comerciale normale;
– vanzari ale produselor care, intr-o perioada de trei luni de la aprovizionare, nu au fost vandute;
– vanzari accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapida sau a caror conservare nu mai poate fi asigurata pana la limita termenului de valabilitate;
– vanzarea unui produs la un pret aliniat la cel legal practicat de ceilalti comercianti din aceeasi zona comerciala, pentru acelasi produs, determinat de mediul concurential;
– vanzarea produselor cu caracteristici identice, ale caror preturi de reaprovizionare s-au diminuat.