Conform prevederilor art. 146, alin.(1,2,3,4) din Codul Muncii, concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.
Angajatorul este obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care aveau dreptul.
Potrivit aceleiasi surse oficiale – link – autoarea precizarilor de mai sus – „compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.”
Care este durata minima a concediului de odihna anual – CLICK AICI
Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute mai sus din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte de către angajator cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
NU UITATI SA DATI UN LIKE SI PAGINII NOASTRE DE FACEBOOK – CLICK AICI – SAU SA VA ABONATI LA NEWSLETTER – VEZI PARTEA DREAPTA LA SECTIUNEA „Aboneaza-te la insemnari”. NOU – ACUM AVEM SI UN GRUP PE FACEBOOK – CLICK AICI, DAR SI O PAGINA DE GOOGLE PLUS – CLICK AICI.
Timpul de munca – pentru salariatii angajati cu norma intreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 ore pe saptamana, ca regula generala.
Exceptii de la aceasta regula sunt tinerii in varsta de pana la 18 ani care pot lucra 6 ore pe zi si respectiv 30 ore pe saptamana si angajatii care lucreaza in sistem de 12 ore urmate de 24 ore repaus.
Timpul de odihna se concretizeaza in:
– concediu de odihna care nu poate fi mai mic de 20 zile lucratoare anual
– zilele de sarbatori legale
– zilele de repaus saptamanal care sunt de regula sambata si duminica
Nu uitati sa intocmiti si sa semnati cererile angajatilor, in momentul in care pleaca in concediu de odihna – CLICK AICI
Pentru aplicarea unitară a legislației muncii, referitor la durata concediului de odihnă anual, de care beneficiază salariații, se impun următoarele precizări:
– art. 7 din Directiva nr 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de muncă, stabilește obligația pentru statele membre de a lua măsurile necesare pentru ca fiecare lucrător să beneficieze de un concediu anual plătit de cel puțin patru săptămâni, angajatorul având posibilitatea de a-l compensa în bani numai în cazul în care relația de muncă încetează;
– art. 146 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii – republicată- cu modificările și completările ulterioare, prevede ca obligatorie efectuarea concediului de odihnă în fiecare an, dar, ca o excepție, permiterea efectuării acestuia în anul următor, numai în cazurile expres prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil, deci angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă până la sfârșitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediu de odihnă la care aveau dreptul;
– compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în situația în care salariatul încetează activitatea;
– art. 151 alin. (1) din Legea nr. 53/2003-Codul muncii – republicată- cu modificările și completările ulterioare, prevede expres posibilitatea recunoscută salariatului de a întrerupe, la cerere, concediul de odihnă, din motive obiective, iar concediul medical se consideră a fi un motiv obiectiv și independent de voința salariatului, ducând la suspendarea contractului individual de muncă;
– conform prevederilor Legii nr. 53/2003-Codul muncii-republicată- cu modificările și completările ulterioare, dreptul la concediul de odihnă plătit este stabilit de legiuitor pentru munca prestată în fiecare an calendaristic, ia naștere odată cu încheierea contractului individual de muncă (potrivit art. 17 alin.(3) lit.i) se realizează pe măsura efectuării muncii și nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări;
– art. 145 din legea menționată mai sus prevede că durata minimă a concediului anual este de 20 de zile lucrătoare, aceasta fiind stabilită în contractul individual de muncă și se acordă proporțional cu activitatea efectiv lucrată. Totodată, art. 17 alin. (3) lit. i) din Legea nr. 53/2003-Codul muncii-republicată- cu modificările și completările ulterioare, prevede că, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul va fi informat cu privire la durata concediului la care are dreptul în momentul angajării. Având în vedere aceste prevederi, se consideră că legiuitorul a stabilit o perioadă de referință pentru ca salariaților care se încadrează în muncă în timpul anului calendaristic, să li se calculeze numărul de zile de concediu proporțional cu perioada lucrată de la încadrare până la sfârșitul anului calendaristic, respectiv proporțional cu vechimea în muncă;
– atât concediul de odihnă cât și concediul medical trebuie analizate și privite ca drepturi distincte recunoscute salariaților, fiecare dintre acestea urmând a se acorda în conformitate cu prevederile legale aplicabile, concediul de odihnă la care are dreptul un salariat, conform legii, neputând fi diminuat ca urmare a efectuării concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
Surse – arhiva blog, ITM Sibiu, ITM Gorj
